|
|
||
|
PĂRERE DE RĂU - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PĂRERE DE RĂURezultatele 1 - 10 din aproximativ 222 pentru PĂRERE DE RĂU. Ion Luca Caragiale - Câteva păreri ... ochi pricepuți le-au redeșteptat la viață. Se scoate, se-nțelege, din discuție cazul de distrucție marerială completă. Cărțile unice din biblioteca Alexandriei, templul minunat de la Efes și altele s-au dus de-a binele fără putință de reîntoarcere, ca și boabele de grâu dintr-un lan dat pradă flăcărilor. * Dar să ne întoarcem la talent. Ce este talentul? De! aceasta este nu prea ușor de spus, dar poate nu de tot imposibil. Mai întâi, nu trebuie să ne grăbim. Apoi, voi cere voie cititorului să amânăm răspunsul la această întrebare pănă după ce vom fi ... lui interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu. Oare de ce? Fiindcă, deși este înzestrat cu facultatea iritării aceleia, ca noi toți, nu are darul, virtutea, ca unii dintre noi, de a o răstoarce prin procedeu intelectual priceperii altora. Într-un cuvânt, pentru că n-are talent. Lipsa de talent este incapacitatea de a găsi formula de comunicare intelectuală exactă a simțirii ce ne-a produs-o împrejurările materiale. Pe această cale, deși Miron Costin - De neamul moldovenilor ... Miron Costin - De neamul moldovenilor De neamul moldovĂ©nilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor de Miron Costin Cuprins 1 Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ 2 Cap. I - de Italia 3 Capul al doilea - Pentru împărăiia râmului 4 Capul al treilea - De Dachiia 5 Capul al patrulea - De Traian-împăratul 6 Cap al cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce suntu și de lĂ©ge creștinească, de unde au luat 8 Cap al șeptilea și cel de pre urmă - vini rândul a arăta cât au trăit aceste locuri cu oameni după descălicarea lui Traian cu românii de la Italiia Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ Către cititoriu Începutul țărâlor acestora și neamului moldovenescÅ și muntenescÅ și câți sunt și în ... Scripturi avem și sfânta credință a noastră creștinească și mântuirea noastră cu pogorârea fiilui lui Dumnezeu și împelițarea cuvântului lui, cel mai denainte ... Alexei Mateevici - De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F ... Dar, cu părere de rău, trebuie să spunem că aceste credințe deșarte le apără mai ales cei bătrâni, care zic că „așa au apucat de la părinți“. Totuși, fiindcă limba noastră s-a născut odată cu încreștinarea noastră, cuvinte cu rostire păgânească în ea sunt destul de ... și sunt deci creștinești. Despre cuvântul Crăciun unii au spus că el este cuvânt păgânesc, alții, că-i creștinesc. Cei ce au zis că vine de la păgâni spun că-i împrumutat de moldovenii noștri de la slavoni, pe când au fost slavonii încă pâgini, și că vine de la numirea dumnezeului slavon Caranun, ce era un dumnezeu rău și, după credirile slavonilor, trimitea oamenilor fel de fel de nenorociri. Alții zic că Crăciun vine din cuvântul slavon kriciati „a țipa“, căci adică porcii tăiați de Crăciun amarnic mai țipă; în vechime acești porci se tăiau de jertfă dumnezeilor păgânești. Cei ce zic că cuvântul Crăciun este rostire creștinească arată că el seamănă cu cuvântul creștin și că este legat de marea sărbătoare creștinească, dar mai departe nu dovedesc nimic. Cum să fie dar? Cine are mai multă dreptate? Firește că cei ce spun că numele ... Mihai Eminescu - Dacă iubești fără să speri ... Mihai Eminescu - Dacă iubeşti fără să speri Dacă iubești fără să speri de Mihai Eminescu Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vrodată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor- de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stângă-i, De-acolo trebuie să ceri Cuvinte să te mângăi. Acolo afli adăpost Oricâte se întâmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o ... uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să-l nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci ... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian ... a înțelege opera în totul și în amănuntele lui. Un asemenea teatru n-am avut în trecut și ne permitem a zice, cu părere de rău, că n-avem nici astăzi, dar credem și sperăm că vom avea în viitor, daca se vor lua măsurile cele mai proprii la darea lui ... permitem a o cere și aceasta, și avem dreptate a o cere, cu atît mai mult pentru că am avut ocaziunea de a ceti unul din contractele încheiate cu impresarii din anii trecuți și am văzut cu părere de rău că nu s-a păzit, căci condițiunele erau astfel încît teatrul italian trebuia să fie bun, cînd în faptă nu era decît foarte ... pentru folosul său particular; și ca să ajungă la ținta lui, care e cîștigul, negreșit că o să caute să calce condițiunele contractului cu feluri de mijloace ce cunosc impresarii, și va reuși poate daca aceste condițiuni, pe care se leagă a le păzi, vor fi rău precizate și nedefinite, și daca vor mai avea loc influențele adresate așa de mult în anii trecuți. Departe ... Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă) ... Mihai Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... (variantă) Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu (variantă) Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea ... părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de ... de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de ... rost Și nu au fost să fie. Câte iubiri fără-nțeles, Câte-nțelepte-asemeni, Câte cu moartea s-au ales A fi surori de gemeni. Câte amoruri se jurau Să ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voi să știu cărarea sa Și nici chiar ... Grigore Alexandrescu - Așteptarea ... Grigore Alexandrescu - Aşteptarea Așteptarea de Grigore Alexandrescu Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește, Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sunt oare de pierdut? Foarte puține omul în viața lui are! Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare... Nu e nimic; o frunză în vale a ... în loc aș trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar zâmbi. Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea, Cătând în viață pacea, și-n pace mulțumirea, Ca râul fără nume, aș trece neștiut. Oricât de mic e templul, dar tot îl locuiește Acela ce pământul și cerul stăpânește: Numai pentru-a lui slavă și omul s-a ... a născut! morților beau uitarea existenței lor pământene. Nădăjduiesc într-însul; el poate să-mi arate Un drum fără primejdii, cărări nesemănate De asupriri nedrepte, de curse viclenești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, ș-acum mă amăgești? Dar nu, văd o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... ... ... Mihai Eminescu - Te duci... Te duci... de Mihai Eminescu Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochii-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă viața mea pe veci. Te duci și rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri, Că nu am fost victimă iară Neînduratelor dureri, C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări ... faci să-mi ies din minți. Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu ... să se deschidă sujeturi de vorbire: Atunci sunt gata, slobod, ascult, și cu plăcere Tușesc, zâmbesc, mă leagăn și-mi dau a mea părere.  Frumos răspuns! Ascultă: pe cât mie îmi pare, De lume, de năravuri ai slabă încercare. Trebuie să știi jocul și dansul ce-ți lipsește, Și niște mici petreceri, ce se zic românește Jocuri nevinovate. Nevinovate fie ... tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale, Să superi din greșeală persoane însemnate, Ba încă câteodată și dame delicate, Râzând de-acele două, statornică pereche Care își petrece seara șoptindu-și la ureche, De celelalte patru contese ideale, Umflate de pretenții și vrednice de jale, Pe care dacă prințul le ia la bal de mână, Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână. Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o prețioasă; Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă Că atestatul vremii nu va să-l priimească; Și de-alta ce iubește de cinste să vorbească, Ce laudă virtutea și-n veci ți-o pomenește, Zici că e virtuoasă cât știm noi evreiește. Greșelile acestea îți fac un ... porți bine și lauzi câteodată, Chiar lauda în gură-ți de ... George Topîrceanu - Împăcare Împăcare de George Topîrceanu Tovarăș scump de clipe grele Am vrut să-mi fii pe drumul greu: ți-am dat nădejdea vieții mele, Un cer senin cu mândre stele — Și floarea ... ca-n altă vreme, Îngenuncheat surâsul tău. O, nu, — cu tainice blesteme, Din calea ta n-or să te cheme Nici lacrimi, nici păreri de rău. A mea a fost cea mai frumoasă Din partea minunatei pâini; De restul ei nimic nu-mi pasă: Adună restul de pe masă Și-aruncă-l, draga mea, la câni!... Pe tine, cea de altădată, Lumină stinsă pentru veci, Așa cum visul meu te-arată, Eu te iubesc... Dar niciodată Pe tine, umbră care pleci! De-aceea, împăcat cu mine, În urma ta, străin mă vezi. Nu-ți zic decât: te du cu bine! .......................... Și zâmbitor mă uit la tine, Cum ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) ... uneori tresăream ș-o întrebam câte ceva; ea începea să spuie, și eu visam înainte. - A fost odată un împărat mare, mare... - Cât de mare? - Mare de tot. Și-și iubea împărăteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că nu avea copii... - Bunico, e rău să nu ai copii? - Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. - Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi dăsfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri și cădea ... luam cu ochii dupe ea și ziceam: - Spune, bunico, spune. - Și așa, îi părea grozav de rău că nu avea copii. Și... nu mai putea de părere de rău că nu are copii... Într-o zi veni la el un moș bătrân, bătrân, că-și târa barba pe jos de bătrân și de cocoșat ce era. Și era mic, mic de tot... - Cât era de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||